Povesti pentru copii

Fata babei şi fata moşneagului

de Ion Creangă

        Erau odată un moşneag şi-o babă; şi moşneagul avea o fată, şi baba iar o fată. Fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laţ, lăsând tot greul pe fata moşneagului. Fata moşneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare şi bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune şi frumoase. Dar această fată bună era horopsită şi de sora cea de scoarţă, şi de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu că era o fată robace şi răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ş-amar de pielea ei.

        Fata moşneagului la deal, fata moşneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuieţul în spate la moară, ea, în sfârşit, în toate părţile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-şi mai strângea picioarele; dintr-o parte venea şi-n alta se ducea. Ş-apoi baba şi cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare şi nemulţumitoare erau. Pentru babă, fata moşneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei, busuioc de pus la icoane.

        Când se duceau amândouă fetele în sat la şezătoare seara, fata moşneagului nu se încurca, ci torcea câte-un ciur plin de fuse; iar fata babei îndruga şi ea cu mare ce câte-un fus; ş-apoi, când veneau amândouă fetele acasă noaptea târziu, fata babei sărea iute peste pârlaz şi zicea fetei moşneagului să-i dea ciurul cu fusele, ca să-l ţie până va sări şi ea. Atunci fata babei, vicleană cum era, lua ciurul şi fuga în casă la babă şi la moşneag, spunând că ea a tors acele fuse. În zadar fata moşneagului spunea în urmă că acela este lucrul mâinilor sale; căci îndată o apucau de obraz baba şi cu fiică-sa şi trebuia numaidecât să rămâie pe-a lor. Când veneau duminica şi sărbătorile, fata babei era împopoţată şi netezită pe cap, de parc-o linseseră viţeii. Nu era joc, nu era clacă în sat la care să nu se ducă fata babei, iar fata moşneagului era oprită cu asprime de la toate aceste. Ş-apoi, când venea moşneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă meliţa; că fata lui nu ascultă, că-i uşernică, că-i leneşă, că-i soi rău... că-i laie, că-i bălaie; şi că s-o alunge de la casă; s-o trimită la slujbă unde ştie, că nu-i de chip s-o mai ţie; pentru că poate să înnărăvească şi pe fata ei.

        Moşneagul, fiind un gură-cască, sau cum îţi vrea să-i ziceţi, se uita în coarnele ei, şi ce-i spunea ea sfânt era. Din inimă, bietul moşneag poate c-ar fi mai zis câte ceva; dar acum apucase a cânta găina la casa lui, şi cucoşul nu mai avea nici o trecere; ş-apoi, ia să-l fi pus păcatul să se întreacă cu dedeochiul; căci baba şi cu fiică-sa îl umplea de bogdaproste.

        Într-una din zile, moşneagul, fiind foarte amărât de câte-i spunea baba, chemă fata şi-i zise:

        - Draga tatei, iaca ce-mi tot spune mă-ta de tine: că n-o asculţi, că eşti rea de gură şi înnărăvită şi că nu este de chip să mai stai la casa mea; de-aceea du-te şi tu încotro te-a îndrepta Dumnezeu, ca să nu se mai facă atâta gâlceavă la casa asta, din pricina ta. Dar te sfătuiesc, ca un tată ce-ţi sunt, că, orişiunde te-i duce, să fii supusă, blajină şi harnică; căci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o: c-a mai fost şi mila părintească la mijloc! dar prin străini, Dumnezeu ştie peste ce soi de sămânţă de oameni îi da; şi nu ţi-or putea răbda câte ţi-am răbdat noi.

        Atunci biata fată, văzând că baba şi cu fiică-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, sărută mâna tată-său şi, cu lacrimi în ochi, porneşte în toată lumea, depărtându-se de casa părintească fără nici o nădejde de întoarcere!

        Şi merse ea cât merse pe-un drum, până ce, din întâmplare, îi ieşi înainte o căţeluşă, bolnavă ca vai de capul ei şi slabă de-i numărai coastele; şi cum văzu pe fată, îi zise:

        - Fată frumoasă şi harnică, fie-ţi milă de mine şi mă grijeşte, că ţi-oi prinde şi eu bine vrodată!

        Atunci fetei i se făcu milă şi, luând căţeluşa, o spălă şi-o griji foarte bine. Apoi o lăsă acolo şi-şi căută de drum, mulţumită fiind în suflet că a putut săvârşi o faptă bună.

        Nu merse ea tocmai mult, şi numai iaca ce vede un păr frumos şi înflorit, dar plin de omizi în toate părţile. Părul, cum vede pe fată, zice:

        - Fată frumoasă şi harnică, grijeşte-mă şi curăţă-mă de omizi, că ţi-oi prinde şi eu bine vrodată!

        Fata, harnică cum era, curăţă părul de uscături şi de omizi cu mare îngrijire şi apoi se tot duce înainte să-şi caute stăpân. Şi, mergând ea mai departe, numai iaca ce vede o fântână mâlită şi părăsită. Fântâna atunci zice:

        - Fată frumoasă şi harnică, îngrijeşte-mă, că ţi-oi prinde şi eu bine vrodată!

        Fata râneşte fântâna şi-o grijeşte foarte bine; apoi o lasă şi-şi caută de drum. Şi, tot mergând mai departe, numai iaca ce dă de-un cuptor nelipit şi mai-mai să se risipească. Cuptorul, cum vede pe fată, zice:

        - Fată frumoasă şi harnică, lipeşte-mă şi grijeşte-mă, că poate ţi-oi prinde şi eu bine vrodată!

        Fata, care ştia că de făcut treabă nu mai cade coada nimănui, îşi suflecă mânecile, călcă lut şi lipi cuptorul, îl humui şi-l griji, de-ţi era mai mare dragul să-l priveşti! Apoi îşi spălă frumuşel mâinile de lut şi porni iarăşi la drum.

        Şi mergând ea acum şi zi şi noapte, nu ştiu ce făcu, că se rătăci; cu toate aceste, nu-şi pierdu nădejdea în Dumnezeu, ci merse tot înainte până ce, într-una din zile, dis-dimineaţă, trecând printr-un codru întunecos, dă de-o poiană foarte frumoasă, şi în poiană vede o căsuţă umbrită de nişte lozii pletoase; şi când s-apropie de acea casă, numai iaca o babă întâmpină pe fată cu blândeţe şi-i zice:

        - Da' ce cauţi prin aceste locuri, copilă, şi cine eşti?, Cine să fiu, mătuşă? Ia, o fată săracă, fără mamă şi fără tată, pot zice; numai Cel-de-sus ştie câte-am tras de când mama care m-a făcut a pus mâinile pe piept! Stăpân caut şi, necunoscând pe nime şi umblând din loc în loc, m-am rătăcit. Dumnezeu însă m-a povăţuit de-am nimerit la casa d-tale şi te rog să-mi dai sălăşluire.

        - Sărmană fată! zise bătrâna. Cu adevărat numai Dumnezeu te-a îndreptat la mine şi te-a scăpat de primejdii. Eu sunt Sfânta Duminică. Slujeşte la mine astăzi şi fii încredinţată că mâine n-ai să ieşi cu mâinile goale de la casa mea.

        - Bine, măicuţă, dar nu ştiu ce trebi am să fac., Ia, să-mi lai copilaşii, care dorm acum, şi să-i hrăneşti; apoi să-mi faci bucate; şi, când m-oi întoarce eu de la biserică, să le găsesc nici reci, nici fierbinţi, ci cum îs mai bune de mâncat.

        Şi, cum zice, bătrâna porneşte la biserică, iară fata suflecă mânecile şi s-apucă de treabă. Întâi şi-ntâi face lăutoare, apoi iese afară şi începe a striga:

        - Copii, copii, copii! Veniţi la mama să vă lăie! Şi când se uită fata, ce să vadă? Ograda se umpluse şi pădurea fojgăia de-o mulţime de balauri şi de tot soiul de jivine mici şi mari! Însă, tare în credinţă şi cu nădejdea la Dumnezeu, fata nu se sperie; ci le ia pe câte una şi le lă şi le îngrijeşte cât nu se poate mai bine. Apoi s-apucă de făcut bucate, şi când a venit Sfânta Duminică de la biserică şi a văzut copiii lăuţi frumos şi toate trebile bine făcute, s-a umplut de bucurie; şi după ce-a şezut la masă, a zis fetei să se suie în pod şi să-şi aleagă de-acolo o ladă, care-a vrea ea, şi să şi-o ia ca simbrie; dar să n-o deschidă pân-acasă, la tată-său. Fata se suie în pod şi vede acolo o mulţime de lăzi: unele mai vechi şi mai urâte, altele mai noi şi mai frumoase. Ea, însă, nefiind lacomă, ş-alege pe cea mai veche şi mai urâtă dintre toate. Şi când se dă cu dânsa jos, Sfânta Duminică cam încreţeşte din sprâncene, dar n-are încotro. Ci binecuvântează pe fată, care îşi ia lada în spate şi se întoarnă spre casa părintească cu bucurie, tot pe drumul pe unde venise.

        Când, pe drum, iaca cuptorul grijit de dânsa era plin de plăcinte crescute şi rumenite... Şi mănâncă fata la plăcinte, şi mănâncă, hăt bine; apoi îşi mai ia câteva la drum şi porneşte.

        Când, mai încolo, numai iaca fântâna grijită de dânsa era plină până-n gură cu apă limpede cum îi lacrima, dulce şi rece cum îi gheaţa. Şi pe colacul fântânii erau două pahare de argint, cu care a băut la apă până s-a răcorit. Apoi a luat paharele cu sine şi a pornit înainte.

        Şi mergând mai departe, iaca părul grijit de dânsa era încărcat de pere, galbene ca ceara, de coapte ce erau, şi dulci ca mierea. Părul, văzând pe fată, şi-a plecat crengile-n jos; şi ea a mâncat la pere şi şi-a luat la drum câte i-au trebuit.

        De-acolo mergând mai departe, iaca se întâlneşte şi cu căţeluşa, care acum era voinică şi frumoasă, iară la gât purta o salbă de galbeni pe care a dat-o fetei, ca mulţumită pentru că a căutat-o la boală. Şi de aici, fata, tot mergând înainte, a ajuns acasă la tată-său. Moşneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi şi inima de bucurie. Fata atunci scoate salba şi paharele cele de argint şi le dă tătâne-său; apoi deschizând lada împreună, nenumărate herghelii de cai, cirezi de vite şi turme de oi ies din ea, încât moşneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogăţii! Iară baba a rămas opărită şi nu ştia ce să facă de ciudă. Fata babei atunci şi-a luat inima-n dinţi şi a zis:

        - Las', mamă, că nu-i prădată lumea de bogăţii; mă duc să-ţi aduc eu şi mai multe.

        Şi cum zice, porneşte cu ciudă, trăsnind şi plesnind. Merge şi ea cât merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata moşneagului; se întâlneşte şi ea cu căţeluşa cea slabă şi bolnavă; dă şi ea de părul cel ticsit de omide, de fântâna cea mâlită şi seacă şi părăsită, de cuptorul cel nelipit şi aproape să se risipească; dar când o roagă şi căţeluşa, şi părul, şi fântâna, şi cuptorul ca să îngrijească de dânsele, ea le răspundea cu ciudă şi în bătaie de joc:

        - Da' cum nu!? că nu mi-oi feşteli eu mânuţele tătucuţei şi a mămucuţei! Multe slugi aţi avut ca mine?

        Atunci, cu toatele, ştiind că mai uşor ar putea căpăta cineva lapte de la o vacă stearpă decât să te îndatorească o fată alintată şi leneşă, au lăsat-o să-şi urmeze drumul în pace şi n-au mai cerut de la dânsa nici un ajutor. Şi mergând ea tot înainte, a ajuns apoi şi ea la Sfânta Duminică; dar şi aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie şi prosteşte. În loc să facă bucatele bune şi potrivite şi să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moşneagului de bine, ea i-a opărit pe toţi, de ţipau şi fugeau nebuni de usturime şi de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse şi sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... şi când a venit Sfânta Duminică de la biserică, şi-a pus mâinile-n cap de ceea ce-a găsit acasă. Dar Sfânta Duminică, blândă şi îngăduitoare, n-a vrut să-şi puie mintea c-o sturlubatică şi c-o leneşă de fată ca aceasta; ci i-a spus să se suie în pod, să-şi aleagă de-acolo o ladă, care i-a plăcea, şi să se ducă în plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit şi şi-a ales lada cea mai nouă şi mai frumoasă; căci îi plăcea să ia cât de mult şi ce-i mai bun şi mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-şi ia ziua bună şi binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci porneşte ca de la o casă pustie şi se tot duce înainte; şi mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă şi să-i ieie lada.

        Şi când ajunge la cuptor, frumoase plăcinte erau într-însul! Dar când s-apropie să ia dintr-însele şi să-şi prindă pofta, focul o arde şi nu poate lua. La fântână, aşijderea: păhăruţele de argint, nu-i vorbă, erau, şi fântâna plină cu apă până-n gură; dar când a vrut fata să puie mâna pe pahar şi să ia apă, paharele pe loc s-au cufundat, apa din fântână într-o clipă a secat, şi fata de sete s-a uscat! Când prin dreptul părului, nu-i vorbă, că parcă era bătut cu lopata de pere multe ce avea, dar credeţi c-a avut fata parte să guste vro una? Nu, căci părul s-a făcut de-o mie de ori mai înalt de cum era, de-i ajunsese crengile în nouri! Şi-atunci... scobeşte-te, fata babei, în dinţi! Mergând mai înainte, cu căţeluşa încă s-a întâlnit; salbă de galbeni avea şi acum la gât; dar când a vrut fata să i-o ia, căţeluşa a muşcat-o de i-a rupt degetele şi n-a lăsat-o să puie mâna pe dânsa. Îşi muşca fata acum degeţelele mămucuţei şi ale tătucuţei de ciudă şi de ruşine, dar n-avea ce face. În sfârşit, cu mare ce a ajuns şi ea acasă, la mă-sa, dar şi aici nu le-a ticnit bogăţia. Căci, deschizând lada, o mulţime de balauri au ieşit dintr-însa şi pe loc au mâncat pe babă, cu fată cu tot, de parcă n-au mai fost pe lumea asta, şi apoi s-au făcut balaurii nevăzuţi cu ladă cu tot.

        Iar moşneagul a rămas liniştit din partea babei şi avea nenumărate bogăţii: el a măritat pe fiică-sa după un om bun şi harnic. Cucoşii cântau acum pe stâlpii porţilor, în prag şi în toate părţile; iar găinile nu mai cântau cucoşeşte la casa moşneagului, să mai facă a rău; c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. Numai atâta, că moşneagul a rămas pleşuv şi spetit de mult ce-l netezise baba pe cap şi de cercat în spatele lui cu cociorva, dacă-i copt mălaiul.

Alte povesti : /http://www.povesti-pentru-copii.com/

Povesti audio: http://www.povesti-pentru-copii.com/povesti-audio.html

Jocuri de creatie

Ce poti crea din următoarele forme?

Vârsta jucătorilor: De la 5 ani 

Durata: 10 - 20 de minute

Numărul copiilor: Jocul se joacă cu de la 2  jucatori in sus 

Obiective: dezvoltarea creativitatii si imaginatiei

Spaţiul de joacă: în interior, la masa

Materiale necesare. fise cu forme geometrice simple si creioane sau creioane colorate (carioci). 

Pregătirea jocului: Le spunem copiilor regulile de joc cat mai clar.

Cum se joacă "Ce poţi crea din următoarele forme?” 

Copii primesc fise cu forme geometrice simple (cerc, patrat, triunghi). Acestea trebuie sa deseneze  cât mai multe figuri pornind de la un cerc şi un pătrat. Daca  au nevoie, pot primi mai multe hartii de lucru. Participantii care  desenează cele mai multe imagini şi cu un grad de originalitate mai ridicat se consideră ca fiind foarte creativi.

De exemplu, din cerc putem face pestisor, cap de soricel, farfurie, ou, glob, mar, minge, etc.

Din patrat putem face casuta, cutie de cadou, geanta, plic, televizor, etc.

Cea mai gogonată minciună

Vârsta jucătorilor: De la 5 ani 

Durata: 10 - 20 de minute

Numărul copiilor: Jocul se joacă cu de la 2  jucatori in sus. 

Obiective: dezvoltarea  creativitatii si imaginatiei, petrecerea timpului intr-un mod amuzant.

Spaţiul de joacă: în interior, pe tren, in masina

Materiale necesare: cateva imagini (ilustrate, colaje, etc.). fise si creioane sau creioane colorate (carioci). 

Pregătirea jocului: Le spunem copiilor regulile de joc cat mai clar.

Cum se joacă "Cea mai gogonată minciună" 

Copiii stau asezati intr-un cerc pe scaunele sau pe covor. Daca mergem cu autocarul sau cu masina, pe locurile lor. Apoi pe rand fiecare, enumera cât mai multe imposibilităţi. De exemplu, să facă vaca ouă, să zboare porcul, sa danseze vaca balet, sa gateasca pisica. etc

Mici scriitori

Vârsta jucătorilor: De la 6 ani in sus

Durata: 10 - 20 de minute

Numărul copiilor: Jocul se joacă cu de la 2  jucatori in sus. 

Obiective: dezvoltarea  creativitatii si imaginatiei

Spaţiul de joacă: în interior 

Materiale necesare: cateva imagini (ilustrate, colaje, etc.); fise si creioane sau creioane colorate (carioci). 

Pregătirea jocului: Le spunem copiilor regulile de joc cat mai clar.

Cum se joacă "Mici scriitori" 

Li se arata copiilor 4-5 imagini si apoi li se cere sa  alcătuiasca povesti pornind de la acestea. Apoi fie ca le prezinta celorlalti fie se aduna intr-un album cu povesti.

Varianta de desenat - Copiii pot sa exprime povestea prin desene.

Salata de poveşti

Vârsta jucătorilor: De la 5 ani in sus

Durata: 10 - 20 de minute

Numărul copiilor: Jocul se joacă cu de la 2  jucatori in sus. 

Obiective: dezvoltarea atentiei, a creativitatii, amuzament

Spaţiul de joacă: în interior 

Materiale necesare: nu sunt necesare (obtional, putem folosi imagini cu personaje din diferite povesti si basme).

Pregătirea jocului: Le spunem copiilor regulile de joc cat mai clar.

Cum se joacă "Salata de poveşti"  

Animatorul  începe o poveste, după care se opreşte şi invită copiii să continue povestea într-un mod original. Participantii trebuie sa creeze o poveste nouă prin amestecarea personajelor şi evenimentelor din poveştile cunoscute, realizând un nou fir narativ.

Varianta Salata de povesti ilustrate - Copiii sunt incurajati sa realizeze desene în care se întâlnesc personaje din basme/ poveşti diferite.

Clopotei de vant din nasturi

Vârsta jucătorilor: De la 5 ani în sus

Durata: 30 minute 

Numărul jucătorilor: Jocul se joacă cu de la 1 jucător în sus.

Obiective: dezvoltarea abilitatilor artistice, atenţiei, invatarea culorilor si a formelor.

Spaţiul: în interior sau exterior

Materiale nececesare: nasturi de diferite marimi si culori cu gauri (daca se poate, mai mari), ata groasa, cordelina sau ata de pescuit, un carton sau o bucata de lemn moale.

Pregătirea jocului: Li se spun jucătorilor regulile de joc.

  

Cum se joacă  " Clopotei de vant din nasturi”

Mai intai ne pregatim suportul pe care vor atarna "clopoteii". Apoi vom insira pe ata mai multi nasturi in functie de marimea pe care dorim sa o avem. Apoi vom aplica la suport fiecare sir de nasturi. Si, iata, vom avea gata clopoteii...Ii putem folosi ca si decor in camera sau pe balcon.

Portrete vegetale

Vârsta jucătorilor: De la 6 ani în sus

Durata: 30 minute 

Numărul jucătorilor: Jocul se joacă cu de la 1 jucător în sus.

Obiective: dezvoltarea abilitatilor artistice, atenţiei, invatarea culorilor si a formelor.

Spaţiul: în interior sau exterior

Materiale nececesare: diferite tipuri de legume (cartofi, morcovi, vinete, rosii, etc.), cutite care nu taie tare, hartie A4, scobitori, seminte de fasole, lipici. 

Pregătirea jocului:  Li se spun jucătorilor regulile de joc.

  

Cum se joacă  " Portrete vegetale”

Mai intai fiecare copil se gandeste cam ce ar vrea sa creeze ( fete amuzante sau animale, peisaje, etc.). Apoi isi aleg legumele cu care doresc sa lucreze. Fiecare poate sa isi curete, sa isi taie legumele in functie de ceea ce doresc sa faca iar apoi sa le aranjeze unele cu celelalte unindu-le, folosindu-se de betele de scobitori sau de lipici. La final fiecare isi aseaza opera de arta la expozitie si se poate face o sesiune de prezentare pentru fiecare creatie.

Desenam pas cu pas

Copiilor le place sa coloreze. In cativa pasi simpli pot desena conturul animalelor indragite.

Experiment - Eruptie vulcan

Acest proiect este conceput pentru a ajuta pe copiii să înveţe mai multe despre pământ, prin descoperirea practică a ceea ce înseamnă un vulcan. 

Experimentul se face în două etape : În primul rând, ne dăm seama cum se face un vulcan, apoi vom vedea modalităţile distractive prin care o să-l facem să erupă.

Loc de desfăşurare: în sala de clasă; acasă, afară, în curte.

Materiale necesare: ziar; muşama; 1-2 căni de făină, în funcţie de dimensiunea dorită a vulcanului ; 1-2 căni de apă; Un castron de mărime medie; O lingură pentru a amesteca ; Foarfece ; Scoch sau bandă adezivă ; Lipici sau aracet ; Un sac de plastic ; Un creion sau un marker ; O sticlă sau pahar de plastic ; O cutie de carton de mărime medie ; Acuarele ; Pensule ; Pământ, roci, vârfurile de pini sau arbuşti şi orice altceva doriţi să utilizaţi pentru a decora cu vulcan pentru a-l face cât mai realist; Bicarbonat de sodiu; Otet; Colorant alimentar, gelatina sau jeleuri colorate; Praf de copt sau sapun lichid.

În orice sticlă de băutură va funcţiona, dar reţineţi că dimensiunea sticlei va determina înălţimea vulcanului.

Compoziţia din fâină va susţine pe margine vulcanul. Orice vopsea este bună, dar una acrilică pe bază de apă este recomandată pentru a se curăţa uşor.

Paşii pentru a crea un vulcan

Se întind ziare sau o faţă de muşama pe masă sau în locul în care urmează să faci vulcanul  ca să îţi fie mai uşor să cureţi.

1. Ia o cutia de dimensiuni medii şi marchează locul în care doreşti să o tai pentru a vedea în ea.

2. Taie cutia, dar nu arunca părţile tăiate. Aşează sticla de plastic în cutie şi desenează un cerc în jurul său

 

3. Se taie laturile cutie în benzi de aproximativ 1 cm.

4. Acoperă sticla cu un sac de plastic mic şi materialele păstrate din tăierea cartonului.

5. Faceţi o structură de vulcan în jurul sticlei cu benzile de carton care au rămas din cutie. Puteţi folosi capse pentru a ţine benzile împreună, dacă doriţi, dar asiguraţi-vă că nu acoperiţi partea de sus a sticlei. Dacă preferaţi o structură mai puternică, folosiţi sârmuliţă.

6. Se amestecă făina cu apă şi se face o pastă. Ca să fie mai consistentă puneţi puţin lipici. Taie sau rupe câteva zeci de benzi de 1 cm de ziar. Apoi  trece-le prin aracet şi se asează pe structura vulcanului. Dacă are prea mult lipici se adaugă ziar uscat. 

7. Continuaţi până când există mai multe straturi de ziar peste întregul munte şi pe partea de jos a cutiei. Dacă aţi ales o sticlă mai mare, sunt necesare mai multe bucăţi de ziar şi pastă dar atunci când aţi terminat, este timpul să curăţaţi, să lăsaţi vulcanul modelat la uscat. 

8. Pictaţi vulcanul cu diferite culori şi folosiţi diferite lucruri pentru a-l face cât mai realist (de ex. Verde pentru iarba, maro copacii, pietre în partea de jos, cerul albastru, etc. ). Puteţi trece la pasul următor, dacă doriţi, dar ar fi mai bine să lăsaţi prima vopsea să se usuce dacă timpul vă permite.

9. Adauga pietre, resturi de arbuşti, poate chiar căsuţe dintr-un set de monopoli, etc .

Paşii pentru a face un vulcan să erupă:

Există  mai multe variante :

·        Cu bicabonat de sodiu si otet

·        Cu Mentos si Coca Cola

·        Cu sare şi sifon

O să descriem varianta cu bicarbonat de sodiu şi oţet

·        Ai nevoie puţină apă călduţă sau nu, de o ceaşcă de oţet, dacă ai o sticlă mare; 2 linguri de bicarbonat de sodiu, praf de copt şi colorant alimentar roşu.

·        Se pune oţetul şi apa în sticlă (se poate pune şi la început).  Amestecaţi praful de copt cu colorantul pentru a face o pulbere roz, după care se adaugă în sticlă (cu ajutorul unei pâlnii).

·        Gata, vulcanul erupe !

·        (se mai poate agita toată compoziţia într-o sticlă înaite şi apoi trebuie adăugată repede în sticla vulcanului)

Gand

"Matematica este un joc care se joaca dupa anumite reguli simple cu semne fara inteles pe hartie." David Hilbert

Tipuri de jocuri care dezvolta inteligenta

Pentru ca fiecare tip de joc are avantajele sale, va prezint cateva dintre cele mai utile genuri de activitati ludice pentru copii.

Jocurile colective

Jocurile in care sunt implicati mai multi participanti sunt excelente pentru deprinderea abilitatilor de a socializa si pentru a progresa de-a lungul etapelor de crestere (care necesita o adaptare la diverse si noi provocari ale colectivitatii). Prin interactiunea cu alti copii in cadrul jocurilor, cei mici invata reguli sociale esentiale - a da si a primi, reciprocitatea, cooperarea. Desi gradele de interactiune variaza de-a lungul stadiilor de dezvoltare, copilasii invata treptat si notiuni de morala (nu e bine sa trisezi, sa furi jucariile altuia, nu te poti revoltacand pierzi etc.) si isi dezvolta un simt al valorilor. Pentru a fi pregatiti pentru viitorul lor de adolescenti si adulti, copiii trebuie sa participe la astfel de scenarii sociale.

Jocurile de constructie

Acestea sunt jocurile prin care copilasii invata sa manevreze lucrurile din jur si sa gestioneze corespunzator mediul lor de viata pentru a crea obiecte noi. Mai simplu spus, este vorba despre jocurile de tip lego sau cuburi, jocurile in nisip, construirea de cazemate de zapada sau de adaposturi improvizate din lemne, despre desenarea cu creta sau pictarea peretilor. Astfel de jocuri permit copilului o interactiune directa cu obiectele, din care invata calitatile diferite ale acestora, combinatiile care merg si care nu sunt indicate si incep sa inteleaga notiunile de baza despre desen, muzica, constructii etc. De asemenea, ofera celor mici un sentiment de implinire, de reusita proprie si le arata ca pot controla mediul inconjurator.

Jocurile de fantezie

Punerea in scena a unor mici piese, teatrul de papusi, interpterarea unor personaje fantastice, descoperirea unui mister dintr-un joc sau o carte sunt jocuri care pun la incercare capacitatea copiilor de a abstractiza, de a se pune in situatii noi, de a utiliza un limbaj neobisnuit pentru ei si de a personifica niste emotii si sentimente inedite. In plus, copiii isi dezvolta gandirea si invata sa gandeasca dincolo de "acum" si "aici". Capacitatea de a jongla cu idei si concepe, de a exprima idei si visuri este esentiala pentru dezvoltarea celor mici. 

Regulile sunt importante

In etapele de dezvoltare, copiii progreseaza de la o viziune egocentrica catre intelegerea rolului celorlalti si isi asuma, treptat, regulile sociale. Acest lucru poate intelege si prin implicarea in jocuri de genul "ce fac eu sa faca toti", "mima",  "frunza", fotbal si alte sporturi. Existenta unor reguli si a unui supraveghetor care sa urmareasca respectarea acestora este foarte utila pentru a invata ca intreaga viata este un cadru care functioneaza in limitele unor principii. 

sursa ghidul-parintilor.ro

Jocuri la educație fizică sau activități sportive

Perechi de pesti

Vârsta jucătorilor- De la 6 ani in sus

Durata: 10 -15  minute

Numărul copiilor- Jocul se joacă cu de la 6 jucatori in sus. Este un joc potrivit si pentru un grup mai mare de jucatori.

Obiective- Amuzament, Dezvolta atentia si reactia la stimuli, Miscare

Spaţiul de joacă- în interior sau exterior

Materiale necesare-  Nu sunt necesare

Pregătirea jocului- Le spunem participantilor regulile de joc cat mai clar.

Cum se joaca " Perechi de pesti"

Se împart jucatorii în perechi. Se da fiecarei pereche un nume de peste. Dupa aceea perechile se despart si se grupeaza, formand doua cercuri (iaz, elesteu). Intr-o parte si in cealalta a spatiului de joaca, tinându-se de mâini. Un jucator care nu are pereche sau animatorul va sta în spatiul dintre cercuri. Cand incepe jocul, acesta va striga numele unui peste. Cei doi jucatori care reprezinta perechea cu numele acestui peste vor alerga catre cercurile opuse, pentru a-si schimba locurile intre ei. Jucatorul din mijlocul cercului va încerca in acest timp sa prinda unul dintre acesti parteneri. Daca este prins, pestele va ramane in mijlocul spatiului de joaca si va striga in continuare un nume nou.  Pozitia sa din cerc, va fi luata de jucatorul din mijloc, care l-a prins. Jocul continua cateva runde.

Scapa de atingerea mingii

Vârsta jucătorilor- De la 8 ani in sus

Durata: 10 -15  minute

Numărul copiilor- Jocul se joacă cu de la 8 jucatori in sus. Este un joc potrivit si pentru un grup mai mare de jucatori.

Obiective- Amuzament, Dezvoltarea dexteritatii membrelor. Miscare. Dezvoltarea atentiei si reactiei la stimuli.

Spaţiul de joacă- în interior sau exterior

Materiale necesare- O minge.

Pregătirea jocului- Le spunem participantilor regulile de joc cat mai clar.

Cum se joaca " Scapa de atingerea mingii"

Se împarte grupul în doua echipe. Echipa A formeaza un cerc în jurul echipei B. Echipei A îi este data mingea. La semnal, echipa A trebuie sa arunce mingea în echipa B, încercând sa-i loveasca mai jos de mijloc pe membrii acesteea. Echipa B se poate feri de lovituri miscându-se, fugind in interiorul cercului, sarind sau plonjând. Jucatorul care este lovit poate parasi jocul sau se poate alatura echipei A. Animatorul poate cronometra jocul pentru a vedea care echipa a reusit sa-si elimine adversarii mai repede.

Sardinele

Vârsta jucătorilor- De la 3 ani in sus

Durata: 10 -15  minute

Numărul copiilor- Jocul se joacă cu de la 2 jucatori in sus. Este un joc potrivit si pentru un grup mai mare de jucatori.

Obiective- Amuzament, Dezvoltarea abilitatilor de a lucra in echipa, miscare.

Spaţiul de joacă- în interior sau exterior (pe iarba). Spatiul trebuie sa ne permita sa stam pe jos..

Materiale necesare- Nu sunt necesare.

Pregătirea jocului- Le spunem participantilor regulile de joc cat mai clar.

Cum se joaca " Sardinele"

Se alege o linie de final. Se impart jucatorii in echipe daca sunt un grup mai mare.  Acestea trebuie sa se intinda pe jos cu fata la podea, unul lânga altul, foarte aproape unul de celalalt. Se alterneaza jucatorii tineri cu cei batrâni. Cand se da startul jucatorul de la un capat, trebuie sa porneasca si sa ajunga la celalalt capat al coridorului uman, rostogolindu-se. Când jucatorul ajunge la capat, restul coechipierilor vor continua actiunea, pana cand fiecare membru din echipa a ajuns la echipa sa.

Daca e o intrecere, echipa care a terminat prima proba, va castiga

Fratii

Vârsta jucătorilor- De la 6 ani in sus

Durata: 10 -20 de minute

Numărul copiilor- Jocul se joacă cu de la 8 jucători în sus.

Obiective- dezvoltarea atentiei, reactiei la stimuli, jucatorii se distreaza

Spaţiul de joacă- in interior sau exterior

Materiale necesare- Nu sunt necesare.

Pregătirea jocului- Li se spun regulile de joc cat mai clar.

Cum se joacă "Fratii"

Jucatorii sunt impartiti in doua grupe dupa care se vor aseza in doua cercuri concentrice in perechi, fata in fata, tinandu-se de mana. La primul semnal al animatorului (care poate fi realizat cu ajutorul unui sunet sau a unui fluier), perechile isi despart mainile, la al doilea semnal, jucatorii din cercul exterior se roteste la dreapta iar jucatorii din cercul interior se rotesc la stanga. Cand animatorul va striga: "Fratii!", perechile trebuie sa se regaseasca rapid si sa se ia de mana, dupa care sa se aseze jos. Perechea care ramane ultima in picioare, iasa din joc. Castiga perechea ce reuseste sa reziste pana la final. 

Intrecerea -Carul roman

Vârsta jucătorilor- De la 6 ani in sus

Durata: 10 -15 de minute

Numărul copiilor- Jocul se joacă cu de la 3 jucători în sus.

Obiective- dezvoltarea abilitatii de a lucra in echipa,  dexteritatii mainilor, dezvoltarea concentrarii dar si a coordonarii bratelor si a picioarelor.

Spaţiul de joacă- in interior sau exterior

Materiale necesare- sunt necesare bete de  1,5 m lungime.

Pregătirea jocului- Se pregateste spatiu de desfasurare a intrecerii cu linie de pornire si linie de sosire. Li se spun jucatorilor regulile de joc cat mai clar.

Cum se joacă "Intrecerea -Carul roman"

Jucatorii sunt impartiti in grupe de cate trei. Mai intai vor forma "Carul roman" doi vor fi calutii (se vor aseza ca si al roaba doar ca de aceasta data vor sprijini picioarele pe batul de 1,5 m, mainile pe jos, iar cel de-al treilea jucator va sustine batul cu ambele maini. La start carele se aliniaza la linia de start. Acestea vor trebui sa realizeze un traseu dus-intors fara ca jucatorii ce sunt caii sa puna picioarele pe jos. Castiga echipa a carui car  ajunge primul la final.

Intrecerea prin tunel

Vârsta jucătorilor- De la 4 ani in sus

Durata: 10 -15 de minute

Numărul copiilor- Jocul se joacă cu de la 10 jucători în sus.

Obiective- dezvoltarea abilitatii de a lucra in echipa,  dexteritatii mainilor, dezvoltarea concentrarii dar si a coordonarii bratelor si a picioarelor.

Spaţiul de joacă- in interior sau exterior

Materiale necesare- nu sunt necesare 

Pregătirea jocului- Se pregateste spatiu de desfasurare a intrecerii cu linie de pornire si linie de sosire. Li se spun jucatorilor regulile de joc cat mai clar.

Cum se joacă "Intrecerea prin tunel"

Copiii sunt impartiti in doua echipe egale ca si numar. Fiecare echipa contruieste un cerc cu diametrul de 1 m (fie il deseneaza pe nisip sau pe pamant cu bat, fie se deseneaza cu creta pe beton sau se face cercul cu ajutorul unor pietre sau a unor conuri atunci cand suntem in natura). La distanta de cel putin 3 metri de cerc fiecare echipa se aseaza in sir indian, unul in spatele celuilalt, cu mainile pe umerii jucatorului din fata si picioarele bine departate. La semnalul animatorului, ultimul jucator  din fiecare coloana trece printre picioarele coechipierilor sai, alearga spre cerc, unde  sare in sus cu picioarele apropiate, face un semicerc, reintra printre picioarele coechipierilor  si se intoarce apoi in fruntea coloanei. In momentul in care coechipierul sau s-a instalat in fruntea coloanei, ultimul din rand isi incepe si el turul, parcurgand acelas traseu. Echipa castigatoare este aceea in care toti jucatorii au terminat primii turele dus- intors.

Volei cu baloane

Vârsta jucătorilor- De la 3 ani in sus

Durata: 15 de minute

Numărul copiilor- Jocul se joacă cu de la 2 jucatori in sus.

Obiective- dezvoltarea dexteritatii, atentiei, dezvoltarea abilitatii de a manui mingea, incurajarea copiilor sa faca miscare si sa petreaca timpul impreuna

Spaţiul de joacă- în interior sau exterior, pe iarba, 

Materiale necesare- spatiu fara prea multe denivelari, baloane colorate, (obtional, o pompa pentru umflat baloane), o sfoara sau o esarfa.

Pregătirea jocului- Li se spun jucătorilor regulile de joc cât mai clar. Se leaga o sfoara intre doi copaci sau doi stalpi.

Cum se joacă "Volei cu baloane"  

Jucatorii se impart in doua echipe. La start se loveste balonul peste franghie, pe rand, de fiecare jucator, pasandu-se de la o echipa la cealalta.

Variante de joc 

Baloane in gradina. Cei mici adora baloanele, asa ca daca umflati cateva baloane colorate si le lansati prin gradina pe iarba, acestea vor fii tare incantati minute insir. Fie le aduna pe culori, fie le lanseaza pe un material. Fie, pur si simplu, alearga dupa ele si le prind. 

Nu lasa sa cada balonul. Acesta este un joc simplu cu baloane in care jucatorii lanseaza baloanele in aer si nu au voie sa le lase sa cada si sa atinga pamantul. Fie se joaca cu un singur balon si la cine cade balonul iasa afara din joc. Fie se face o mica competitie in care fiecare jucator are cate un balon pe care trebuie sa-l mentina in aer cat mai mult timp si va castiga cel la care balonul atinge pamantul ultima data.

Podul din scaune

Vârsta jucătorilor- De la 7 ani in sus

Durata: 10 -20 minute

Numărul copiilor- Jocul se joacă cu de la 10  jucatori in sus. E nevoie de un numar par de jucatori pentru acest joc. Este potrivit si pentru grupuri mai mari de jucatori.

Obiective- Spart gheata in grup, amuzament. Dezvoltarea atentiei si a reactiei la stimuli. Munca in echipa

Spaţiul de joacă- în interior sau exterior. Trebuie sa avem spatiu pentru desfasurare.

Materiale necesare- Scaune. Acelasi numar de scaune cati jucatori participa + 2 scaune.

Pregătirea jocului- Le spunem participantilor regulile de joc cat mai clar. Aranjam scaunele in doua siruri fata in fata la o distanta de 1 m. De asemenea, se alege un punct in spatiul de joc unde sa fie linia de oprire.

Cum se joaca " Podul din scaune ”

Impartim jucatorii in doua echipe. Acestea se aseaza pe scaune, fiecare pe partea sa de rand. Un scaun va ramane gol la fiecare echipa. La start jucatorul care sta cel mai aproape de scaunul gol trebuie sa-l ridice si sa-l dea persoanei urmatoare din echipa sa care-l da la urmatorul, si tot asa, mai departe, din mana in mana, pana la sfarsitul liniei, cand scaunul ajunge la ultimul membru din echipa.  Acesta il pune jos, sta pe el si ceilalti membrii ai echipei se  muta inainte un loc pe scaun (sa spunem in dreapta daca aceea este directia aleasa de intrecere). Intrecerea se continua prin mutarea scaunului urmator pana la capat si se repeta pana cand  o echipa ajunge prima  la final cu scaunul gol.

Coechipierii trebuie sa stea pe scaun tot timpul. In cazul in care un jucator cade, acesta iasa din joc si iar echipa sa trebuie sa paseze doua scaune.