„Jocul este şi o pregătire pentru viata de mai târziu, dar mai presus de toate, el este însăşi viata copilului.” (Mc. Dougall)
sâmbătă, 3 mai 2014
vineri, 2 mai 2014
Jocuri didactice utilizate in invatamantul primar
Găseşte-ţi partenerii de joc!
Se împarte
clasa în două grupe egale ca număr. Fiecărei grupe i se distribuie cartonaşe în
aşa fel, încât, cartonaşele din prima grupă să aibă correspondent în grupa
cealaltă. Grupele se vor aşeza faţă în faţă cu cartonaşele la vedere. Fiecare
membru va trebui să-şi găsească perechea potrivită în rândul din faţă, să se
prindă de mână şi să se deplaseze în spatial destinat perechilor.
Perechile se
pot forma după anumite cerinţe, în funcţie de activitatea (tema) desfăşurată: sinonime, antonime,
cuvinte care conţin acelaşi grup de litere, operaţii aritmetice care au acelaşi
rezultat, fiinţe, fenomene ale naturii, părţi de vorbire, etc.
Jocul poate fi mai complex dacă li
se cere copiilor să formeze grupuri pentru a îndeplini o sarcină. (De exemplu,
să formeze grupuri de câte trei pentru a obţine o operaţie aritmetică validă:
40+20=60 sau 60=80-20)
Lanţul tematic
În acest joc
,,lanţul” este o înşiruire de cuvinte în care noul cuvânt
trebuie să înceapă cu ultima literă a cuvântului precedent. Dacă se alege un
anumit domeniu, lanţul devine ,,tematic”: lanţul
apelor, lanţul scriitorilor, lanţul oraşelor, lanţul plantelor, etc.
De exemplu:
Lanţul
animalelor (ştiinţele naturii)
Leopard, dromader, ren, nurca,
arici, iepure, elefant, etc.
Lanţul
numelor (limba română)
Ana, Aurel, Luca, Alina, Augustin, Nicolae, Elena,
Andrei, Ilie, Eliodor, Remus, etc.
Ghiceşte cine eşti!
Fiecare
copil are prins pe spate un jeton pe care este trecut numele unui personaj
(scriitor, poet, personaj dintr-o poveste sau poezie cunoscută). Astfel,
fiecare dintre participanţi ştie cine sunt ceilalţi dar nu ştie cine este el.
Dintr-un
săculeţ copiii îşi aleg cuvinte care ,,se leagă prin înţeles”, putând forma
perechi (ghiocel-primăvară, fulg-iarnă, ghete-şireturi, etc.). Jocul continuă
sub forma unui dialog între doi jucători. Pentru a-l ajuta să afle ,,cine
este”, partenerul care a văzut jetonul de pe spatele colegului, încearcă să-i
dea acestuia cât mai multe indicii care să-l ajute să descopere personajul.
Jocul este
mai interesant şi mai distractiv dacă discuţia este astfel purtată, încât să nu
ducă prea repede la identificarea personajului.
Exemplu de
indicii pentru:
Greieraş – Lumea
crede că eşti leneş.
Unui poet i-a fost milă de tine.
Cineva nu a vrut să te primească iarna în
căsuţă.
Creangă – Ai fost
un mare scriitor.
Ai scris poveşti şi povestiri.
Te-ai născut la Humuleşti.
Fuga vocalelor sau a consoanelor
Se alege un
text oarecare, un proverb sau o frază dintr-o operă literară cunoscută. Din
textul ales se scriu, fie numai vocalele, fie numai consoanele. În locul
literelor care lipsesc se foloseşte liniuţa iar separarea cuvintelor se face cu
virgule după fiecare cuvânt.
Clasa se
împarte în echipe. Câştigă echipa care reuşeşte să completeze prima literele
omise. Jocul se reia de mai multe ori, fiind declarată câştigătoare echipa care
a acumulat cele mai multe reuşite.
Pentru
exemplificare am ales un proverb din care lipsesc:
a) vocalele: C_N_, S_,
SC_ _ L_, D_, D_M_N_ _ Ţ_,
D_P_RT_, _J_NG
(Cine se
scoală de dimineaţă, departe ajunge!)
b) consoanele: Î_ _Ă_Ă_U_A, E_ _E,
_EA, _AI, _U _Ă, A_U_IE!
(Învăţătura
este cea mai bună avuţie!)
Cuvintele ascunse
Jocul se
desfăşoară individual, în perechi, în grup, sub formă de concurs.
Se dă un
cuvânt. Elevii au sarcina de a găsi cuvintele ,,ascunse” în acesta. Câştigă
elevul (perechea/grupul) care a găsit toate cuvintele sau cele mai multe
cuvinte.
Exemplu: ,,parantezele”
Cuvintele
,,ascunse”: pa, par, para, paranteze,
ara, an, teze, tezele, zel, el, ele, le
Jocul se poate complica dacă pentru
formarea noilor cuvinte literele pot fi folosite în orice ordine. Spre exemplu,
din cuvântul dat (parantezele), pe
lângă cele găsite mai sus, se pot forma o multitudine de alte cuvinte: raze ,razele, lezare, zare, praz, trapa,
parte, perete, trezea, leza, trapez, apretez, lapte, zar, ratan, teren, tren,
trena, arena, alean, plan, plante, plantare, plantez, azalee, alee, taler,
lanterne, lanterna, alene, elan, planare, aplanare etc.
Jocul culorilor
Se poate organiza individual sau pe
grupe.
Conducătorul jocului enunță la
fiecare 30 de secunde câte o culoare, iar jucătorii (grupele) vor scrie pe fișă
cât mai multe obiecte care au culoarea respectivă. După zece culori,
conducătorul strânge fișele. Câștigă cel care a dat cele mai multe răspunsuri
corecte.
Similar se poate organiza Jocul literelor. Se enunță litera, iar jucătorii trebuie să scrie cât
mai multe cuvinte care încep cu litera dată sau cât mai multe nume de țări,
nume de orașe, nume de munți, ape, plante, animale, etc.
Cosmonauţii
Copiii
,,cosmonauţi” sunt aşezaţi în formaţie de cerc, lanţ de braţe, cu
faţa spre centru. În spatele lor, la o anumită distanţă, sunt marcate patru
pătrate, ,,rachete cosmice”, în care se desenează mai multe cercuri, adică
locuri care pot fi ocupate de ,,cosmonauţi”. Numărul cercurilor este mai mic
decât cel al copiilor.
La comanda
de începere a jocului, copiii se învârtesc în cerc recitând versurile:
,,Rachetele
ne-aşteaptă,
Spre stele
vom zbura.
Alege-ţi o rachetă
Dar nu întârzia!
Căci dacă vii agale
Loc nu vei mai afla!
După ultimul vers, ,,cosmonauţii”
aleargă spre cele patru pătrate trasate ca să ocupe un cerculeţ (un loc pe
navă), dar cel puţin 2-3 copii vor rămâne fără loc. La reluarea jocului,
aceştia vor sta în mijlocul cercului, iar când se va da alt start, vor căuta să
ocupe iar un loc.
Miriapodul şchiop
Din întregul efectiv de copii se formează echipe egale având în jur de 6
jucători în echipă. Fiecare echipă formează un şir, primul jucător aflându-se
pe o linie de plecare. În cadrul şirului se formează ,,miriapodul” astfel:
primul jucător ridică un picior (stâng) în aer, al doilea ridică piciorul opus
(drept) şi-l întinde în aşa fel, încât, cel din faţă să i-l prindă cu mâna
(dreaptă) deasupra gleznei; al treilea ridică şi el un picior (stâng) de pe
partea opusă celui din faţă ş.a.m.d. Toţi jucătorii, cu excepţie primului, se
sprijină cu mâna liberă pe umărul coechipierului din faţă.
La semnalul de plecare, toate echipele,
păstrând neîntrerupt lanţul pe care îl formează, înaintează sărind spre linia
de sosire, trasată la 10-15 paşi în faţă. Jucătorul conducător de şir nu are
voie să pună ambele picioare jos, nici să le schimbe în timpul cursei. Dacă în
timpul săriturii şirul se rupe, el trebuie refăcut imediat, întreaga echipă
stând pe loc. Câştigă echipa al cărei ultim jucător din şir a trecut primul
linia de sosire.
Jocul se poate repeta în sens invers
între cele două linii, jucătorii sărind pe celălat picior.
Pentru variaţie, jocul se poate desfăşura şi prin altfel de
formare a şirului, şi anume jucătorii, în loc să ducă piciorul în faţă, îl
îndoaie înapoi din genunchi.
Mesajul întrerupt
Grupul se împarte în trei șiruri
paralele, adică teri echipe, așezate la o distanță de 1 metru între ele.
Fiecare membru al primului șir primeşte un bilet cu un mesaj format din cinci
cuvinte, mesaj ce urmează să fie comunicat partenerului din al treilea șir.
Șirul din mijloc trebuie să facă tot posibilul ca mesajul să nu poată fi
recepționat corect, admițându-se orice fel de zgomote sau gesturi. Se anunţă
faptul că timpul este limitat. La expirarea timpului, jocul se întrerupe și se
compară mesajele.
Șirurile își schimbă rolurile în așa
fel încât fiecare copil să poată fi, rând pe rând, emițătorul, receptorul și parazitul unui
mesaj.
Jocul este câştigat de echipa care reuşeşte să redea cele
mai multe mesaje recepţionate corect.
joi, 1 mai 2014
Experiment-Bobul de fasole
Bobul de fasole
Vârsta
jucătorilor: De la 7 ani in sus
Durata: mai multe zile
Obiective: insusirea
cunostintelor despre dezvoltarea unui plante inca de cand este o
samanta, exemplificat cu un bob de fasole
Materiale
necesare:
· unul
sau doua boabe de fasole sau soia,
· servetel
de bucatarie umed
Fiecare
copil isi va umezi servetelul sau servetelele si le va aseza in borcan.
Apoi in acel mediu umed vor aseza bobitele de fasole asa incat sa se
poata observa zilnic prin sticla borcanului. Timp de cateva zile veti putea
urmari cum se dezvolta bobul de fasole.
Observatii
Apa nu
trebuie sa fie multa. Eventual veti pune din cand apa pe servetel atunci cand
vedeti ca se usca. Aveti grija sa udati bobitele atunci cand nu e soarele
puternic.
ziua 1 - planta a
incoltit
ziua 2 - planta
capata o tenta verzuie, mugurasul a mai crescut
ziua 3 - apar
mici radacini, verdele se intensifica, iar bobul incepe sa se crape
ziua 4 - bobul se
crapa in doua si din mijloc isi fac aparitie doua mici frunzulite
ziua 5 - plantele
se inalta, cresc repede si frunzulitele sunt iesite in intregime
ziua 6 -
radacinile sunt tot mai lungi iar tulpinile cresc si se ingroasa
Experiement-Mesajul secret
Mesaj
secret
Un experiment dragut care ii poate transforma pe cei mici in detectivi este
transmiterea mesajelor secrete cu cerneala invizibila. Nimic nu poate fii mai
interesant decat sa descoperim lucruri impreuna cu elemente simple din
bucatarie. O activitate usor de realizat care cobina misterul cu stiinta.
Varsta : de la 3 ani in sus
Numarul: de la 1 jucator in sus
Durata: 25 de minute
Obiective: sa descoperim ce efect are oxidarea, incurajarea
copiilor spre descoperire, sa-si insuseasca trimiterea mesajelor secrete si
descoperirea lor
Materiale necesare:
- hartie alba
- lamaie
- un bol
- betisoare de urechi
- o lampa sau chibrite/bricheta
- obtional apa sau alte lichide (vin alb, lapte, etc.)
Cum se realizeaza mesajul secret
Copiii storc lamaia intr-un bol sau o taie in jumatate. Fiecare primeste
cate o coala de hartie (care poate fi injumatatita) si cate un betisor de
ureche. Betisorul il vor introduce in sucul de lamaie dupa care vor scrie ceva
pe hartie. (pot sa faca si semne precum inimioare, stele, soare, etc.). Vom
astepta sa se usuce.
Apoi pot arata
mesajul cuiva din familie sau din grupa. Acestea vor trebui sa citeasca mesajul.
Mesajul poate fi
citit doar daca vom apropia hartia de lampa calda sau daca o vom incalzi cu bricheta.
Atunci, ca prin miracol, va aparea mesajul...Secretul este ca atunci cand sucul
de lamaie imprimat pe hartie va intra in contact cu caldura de la lampa sau
focul brichetei se va oxida si va face sa apara mesajul nostru.
Observatii. Atentie,
deoarece ca la aceasta activitate se foloseste
focul (caldura), activitatea ar trebui sa se desfasoare doar sub supravegherea
unui adult.
miercuri, 30 aprilie 2014
marți, 29 aprilie 2014
Ghicitori
1. Le adun în coş pe toate,
Merele din pom s-au copt.
Patru mere şi cu patru
Câte sunt de tot? Sunt opt.
Că le-adun ce-nseamnă oare?
Asta-nseamnă... adunare!
2. Mere dulci am opt în coş,
Frăţiorul meu Gigel
Mi-a cerut doar trei din ele,
I le dau că-i mititel.
În coş au rămas cinci mere.
Merele sunt în... scădere!
3. Câte luni sunt într-un an?
Câte zile-n săptămână?
Câţi ani am şi câte oare,
Câte degete la mână?
Toate astea vei afla
Învăţând a... număra!
4. Plouă frunze arămii,
Vântul rupe, smulge, bate,
Arborii rămân pustii...
Cine a venit prin sate?
Cine vine, cine trece,
Peste sate? Toamna rece!
5. Sita-i mare cât un sat.
Plină-i sita cu păsat,
Iar păsatu-i alb, pufos
Şi din sită cade jos.
Peste satul meu să cearnă
A pornit iar baba... iarnă.
6. În rochiţă azurie
Se avântă peste glie.
Flori aruncă cu duiumul,
Peste tot îi simţi parfumul.
Pe câmpie mieii zburdă,
Copilaşii o salută:
- Bun venit la noi în ţară,
Prea frumoasă... primăvară!
7. Ne îndeamnă la munte,
Ne salută la mare,
Ne aduce cireşe,
Multe fructe şi soare.
Ne aduce vacanţa
Şi căldură în ţară.
Să uităm de răcoare,
În sfârşit iar e... vară!
luni, 28 aprilie 2014
Povesti pentru copii
Fata babei şi fata moşneagului
Erau odată un moşneag şi-o babă; şi moşneagul avea o fată, şi baba iar o fată. Fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laţ, lăsând tot greul pe fata moşneagului. Fata moşneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare şi bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune şi frumoase. Dar această fată bună era horopsită şi de sora cea de scoarţă, şi de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu că era o fată robace şi răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ş-amar de pielea ei.
Fata moşneagului la deal, fata moşneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuieţul în spate la moară, ea, în sfârşit, în toate părţile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-şi mai strângea picioarele; dintr-o parte venea şi-n alta se ducea. Ş-apoi baba şi cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare şi nemulţumitoare erau. Pentru babă, fata moşneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei, busuioc de pus la icoane.
Când se duceau amândouă fetele în sat la şezătoare seara, fata moşneagului nu se încurca, ci torcea câte-un ciur plin de fuse; iar fata babei îndruga şi ea cu mare ce câte-un fus; ş-apoi, când veneau amândouă fetele acasă noaptea târziu, fata babei sărea iute peste pârlaz şi zicea fetei moşneagului să-i dea ciurul cu fusele, ca să-l ţie până va sări şi ea. Atunci fata babei, vicleană cum era, lua ciurul şi fuga în casă la babă şi la moşneag, spunând că ea a tors acele fuse. În zadar fata moşneagului spunea în urmă că acela este lucrul mâinilor sale; căci îndată o apucau de obraz baba şi cu fiică-sa şi trebuia numaidecât să rămâie pe-a lor. Când veneau duminica şi sărbătorile, fata babei era împopoţată şi netezită pe cap, de parc-o linseseră viţeii. Nu era joc, nu era clacă în sat la care să nu se ducă fata babei, iar fata moşneagului era oprită cu asprime de la toate aceste. Ş-apoi, când venea moşneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă meliţa; că fata lui nu ascultă, că-i uşernică, că-i leneşă, că-i soi rău... că-i laie, că-i bălaie; şi că s-o alunge de la casă; s-o trimită la slujbă unde ştie, că nu-i de chip s-o mai ţie; pentru că poate să înnărăvească şi pe fata ei.
Moşneagul, fiind un gură-cască, sau cum îţi vrea să-i ziceţi, se uita în coarnele ei, şi ce-i spunea ea sfânt era. Din inimă, bietul moşneag poate c-ar fi mai zis câte ceva; dar acum apucase a cânta găina la casa lui, şi cucoşul nu mai avea nici o trecere; ş-apoi, ia să-l fi pus păcatul să se întreacă cu dedeochiul; căci baba şi cu fiică-sa îl umplea de bogdaproste.
Într-una din zile, moşneagul, fiind foarte amărât de câte-i spunea baba, chemă fata şi-i zise:
- Draga tatei, iaca ce-mi tot spune mă-ta de tine: că n-o asculţi, că eşti rea de gură şi înnărăvită şi că nu este de chip să mai stai la casa mea; de-aceea du-te şi tu încotro te-a îndrepta Dumnezeu, ca să nu se mai facă atâta gâlceavă la casa asta, din pricina ta. Dar te sfătuiesc, ca un tată ce-ţi sunt, că, orişiunde te-i duce, să fii supusă, blajină şi harnică; căci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o: c-a mai fost şi mila părintească la mijloc! dar prin străini, Dumnezeu ştie peste ce soi de sămânţă de oameni îi da; şi nu ţi-or putea răbda câte ţi-am răbdat noi.
Atunci biata fată, văzând că baba şi cu fiică-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, sărută mâna tată-său şi, cu lacrimi în ochi, porneşte în toată lumea, depărtându-se de casa părintească fără nici o nădejde de întoarcere!
Şi merse ea cât merse pe-un drum, până ce, din întâmplare, îi ieşi înainte o căţeluşă, bolnavă ca vai de capul ei şi slabă de-i numărai coastele; şi cum văzu pe fată, îi zise:
- Fată frumoasă şi harnică, fie-ţi milă de mine şi mă grijeşte, că ţi-oi prinde şi eu bine vrodată!
Atunci fetei i se făcu milă şi, luând căţeluşa, o spălă şi-o griji foarte bine. Apoi o lăsă acolo şi-şi căută de drum, mulţumită fiind în suflet că a putut săvârşi o faptă bună.
Nu merse ea tocmai mult, şi numai iaca ce vede un păr frumos şi înflorit, dar plin de omizi în toate părţile. Părul, cum vede pe fată, zice:
- Fată frumoasă şi harnică, grijeşte-mă şi curăţă-mă de omizi, că ţi-oi prinde şi eu bine vrodată!
Fata, harnică cum era, curăţă părul de uscături şi de omizi cu mare îngrijire şi apoi se tot duce înainte să-şi caute stăpân. Şi, mergând ea mai departe, numai iaca ce vede o fântână mâlită şi părăsită. Fântâna atunci zice:
- Fată frumoasă şi harnică, îngrijeşte-mă, că ţi-oi prinde şi eu bine vrodată!
Fata râneşte fântâna şi-o grijeşte foarte bine; apoi o lasă şi-şi caută de drum. Şi, tot mergând mai departe, numai iaca ce dă de-un cuptor nelipit şi mai-mai să se risipească. Cuptorul, cum vede pe fată, zice:
- Fată frumoasă şi harnică, lipeşte-mă şi grijeşte-mă, că poate ţi-oi prinde şi eu bine vrodată!
Fata, care ştia că de făcut treabă nu mai cade coada nimănui, îşi suflecă mânecile, călcă lut şi lipi cuptorul, îl humui şi-l griji, de-ţi era mai mare dragul să-l priveşti! Apoi îşi spălă frumuşel mâinile de lut şi porni iarăşi la drum.
Şi mergând ea acum şi zi şi noapte, nu ştiu ce făcu, că se rătăci; cu toate aceste, nu-şi pierdu nădejdea în Dumnezeu, ci merse tot înainte până ce, într-una din zile, dis-dimineaţă, trecând printr-un codru întunecos, dă de-o poiană foarte frumoasă, şi în poiană vede o căsuţă umbrită de nişte lozii pletoase; şi când s-apropie de acea casă, numai iaca o babă întâmpină pe fată cu blândeţe şi-i zice:
- Da' ce cauţi prin aceste locuri, copilă, şi cine eşti?, Cine să fiu, mătuşă? Ia, o fată săracă, fără mamă şi fără tată, pot zice; numai Cel-de-sus ştie câte-am tras de când mama care m-a făcut a pus mâinile pe piept! Stăpân caut şi, necunoscând pe nime şi umblând din loc în loc, m-am rătăcit. Dumnezeu însă m-a povăţuit de-am nimerit la casa d-tale şi te rog să-mi dai sălăşluire.
- Sărmană fată! zise bătrâna. Cu adevărat numai Dumnezeu te-a îndreptat la mine şi te-a scăpat de primejdii. Eu sunt Sfânta Duminică. Slujeşte la mine astăzi şi fii încredinţată că mâine n-ai să ieşi cu mâinile goale de la casa mea.
- Bine, măicuţă, dar nu ştiu ce trebi am să fac., Ia, să-mi lai copilaşii, care dorm acum, şi să-i hrăneşti; apoi să-mi faci bucate; şi, când m-oi întoarce eu de la biserică, să le găsesc nici reci, nici fierbinţi, ci cum îs mai bune de mâncat.
Şi, cum zice, bătrâna porneşte la biserică, iară fata suflecă mânecile şi s-apucă de treabă. Întâi şi-ntâi face lăutoare, apoi iese afară şi începe a striga:
- Copii, copii, copii! Veniţi la mama să vă lăie! Şi când se uită fata, ce să vadă? Ograda se umpluse şi pădurea fojgăia de-o mulţime de balauri şi de tot soiul de jivine mici şi mari! Însă, tare în credinţă şi cu nădejdea la Dumnezeu, fata nu se sperie; ci le ia pe câte una şi le lă şi le îngrijeşte cât nu se poate mai bine. Apoi s-apucă de făcut bucate, şi când a venit Sfânta Duminică de la biserică şi a văzut copiii lăuţi frumos şi toate trebile bine făcute, s-a umplut de bucurie; şi după ce-a şezut la masă, a zis fetei să se suie în pod şi să-şi aleagă de-acolo o ladă, care-a vrea ea, şi să şi-o ia ca simbrie; dar să n-o deschidă pân-acasă, la tată-său. Fata se suie în pod şi vede acolo o mulţime de lăzi: unele mai vechi şi mai urâte, altele mai noi şi mai frumoase. Ea, însă, nefiind lacomă, ş-alege pe cea mai veche şi mai urâtă dintre toate. Şi când se dă cu dânsa jos, Sfânta Duminică cam încreţeşte din sprâncene, dar n-are încotro. Ci binecuvântează pe fată, care îşi ia lada în spate şi se întoarnă spre casa părintească cu bucurie, tot pe drumul pe unde venise.
Când, pe drum, iaca cuptorul grijit de dânsa era plin de plăcinte crescute şi rumenite... Şi mănâncă fata la plăcinte, şi mănâncă, hăt bine; apoi îşi mai ia câteva la drum şi porneşte.
Când, mai încolo, numai iaca fântâna grijită de dânsa era plină până-n gură cu apă limpede cum îi lacrima, dulce şi rece cum îi gheaţa. Şi pe colacul fântânii erau două pahare de argint, cu care a băut la apă până s-a răcorit. Apoi a luat paharele cu sine şi a pornit înainte.
Şi mergând mai departe, iaca părul grijit de dânsa era încărcat de pere, galbene ca ceara, de coapte ce erau, şi dulci ca mierea. Părul, văzând pe fată, şi-a plecat crengile-n jos; şi ea a mâncat la pere şi şi-a luat la drum câte i-au trebuit.
De-acolo mergând mai departe, iaca se întâlneşte şi cu căţeluşa, care acum era voinică şi frumoasă, iară la gât purta o salbă de galbeni pe care a dat-o fetei, ca mulţumită pentru că a căutat-o la boală. Şi de aici, fata, tot mergând înainte, a ajuns acasă la tată-său. Moşneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi şi inima de bucurie. Fata atunci scoate salba şi paharele cele de argint şi le dă tătâne-său; apoi deschizând lada împreună, nenumărate herghelii de cai, cirezi de vite şi turme de oi ies din ea, încât moşneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogăţii! Iară baba a rămas opărită şi nu ştia ce să facă de ciudă. Fata babei atunci şi-a luat inima-n dinţi şi a zis:
- Las', mamă, că nu-i prădată lumea de bogăţii; mă duc să-ţi aduc eu şi mai multe.
Şi cum zice, porneşte cu ciudă, trăsnind şi plesnind. Merge şi ea cât merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata moşneagului; se întâlneşte şi ea cu căţeluşa cea slabă şi bolnavă; dă şi ea de părul cel ticsit de omide, de fântâna cea mâlită şi seacă şi părăsită, de cuptorul cel nelipit şi aproape să se risipească; dar când o roagă şi căţeluşa, şi părul, şi fântâna, şi cuptorul ca să îngrijească de dânsele, ea le răspundea cu ciudă şi în bătaie de joc:
- Da' cum nu!? că nu mi-oi feşteli eu mânuţele tătucuţei şi a mămucuţei! Multe slugi aţi avut ca mine?
Atunci, cu toatele, ştiind că mai uşor ar putea căpăta cineva lapte de la o vacă stearpă decât să te îndatorească o fată alintată şi leneşă, au lăsat-o să-şi urmeze drumul în pace şi n-au mai cerut de la dânsa nici un ajutor. Şi mergând ea tot înainte, a ajuns apoi şi ea la Sfânta Duminică; dar şi aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie şi prosteşte. În loc să facă bucatele bune şi potrivite şi să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moşneagului de bine, ea i-a opărit pe toţi, de ţipau şi fugeau nebuni de usturime şi de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse şi sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... şi când a venit Sfânta Duminică de la biserică, şi-a pus mâinile-n cap de ceea ce-a găsit acasă. Dar Sfânta Duminică, blândă şi îngăduitoare, n-a vrut să-şi puie mintea c-o sturlubatică şi c-o leneşă de fată ca aceasta; ci i-a spus să se suie în pod, să-şi aleagă de-acolo o ladă, care i-a plăcea, şi să se ducă în plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit şi şi-a ales lada cea mai nouă şi mai frumoasă; căci îi plăcea să ia cât de mult şi ce-i mai bun şi mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-şi ia ziua bună şi binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci porneşte ca de la o casă pustie şi se tot duce înainte; şi mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă şi să-i ieie lada.
Şi când ajunge la cuptor, frumoase plăcinte erau într-însul! Dar când s-apropie să ia dintr-însele şi să-şi prindă pofta, focul o arde şi nu poate lua. La fântână, aşijderea: păhăruţele de argint, nu-i vorbă, erau, şi fântâna plină cu apă până-n gură; dar când a vrut fata să puie mâna pe pahar şi să ia apă, paharele pe loc s-au cufundat, apa din fântână într-o clipă a secat, şi fata de sete s-a uscat! Când prin dreptul părului, nu-i vorbă, că parcă era bătut cu lopata de pere multe ce avea, dar credeţi c-a avut fata parte să guste vro una? Nu, căci părul s-a făcut de-o mie de ori mai înalt de cum era, de-i ajunsese crengile în nouri! Şi-atunci... scobeşte-te, fata babei, în dinţi! Mergând mai înainte, cu căţeluşa încă s-a întâlnit; salbă de galbeni avea şi acum la gât; dar când a vrut fata să i-o ia, căţeluşa a muşcat-o de i-a rupt degetele şi n-a lăsat-o să puie mâna pe dânsa. Îşi muşca fata acum degeţelele mămucuţei şi ale tătucuţei de ciudă şi de ruşine, dar n-avea ce face. În sfârşit, cu mare ce a ajuns şi ea acasă, la mă-sa, dar şi aici nu le-a ticnit bogăţia. Căci, deschizând lada, o mulţime de balauri au ieşit dintr-însa şi pe loc au mâncat pe babă, cu fată cu tot, de parcă n-au mai fost pe lumea asta, şi apoi s-au făcut balaurii nevăzuţi cu ladă cu tot.
Iar moşneagul a rămas liniştit din partea babei şi avea nenumărate bogăţii: el a măritat pe fiică-sa după un om bun şi harnic. Cucoşii cântau acum pe stâlpii porţilor, în prag şi în toate părţile; iar găinile nu mai cântau cucoşeşte la casa moşneagului, să mai facă a rău; c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. Numai atâta, că moşneagul a rămas pleşuv şi spetit de mult ce-l netezise baba pe cap şi de cercat în spatele lui cu cociorva, dacă-i copt mălaiul.
Alte povesti : /http://www.povesti-pentru-copii.com/
Povesti audio: http://www.povesti-pentru-copii.com/povesti-audio.html
Povesti audio: http://www.povesti-pentru-copii.com/povesti-audio.html
sâmbătă, 26 aprilie 2014
Jocuri de creatie
Ce poti crea
din următoarele forme?
Vârsta
jucătorilor: De la 5 ani
Durata: 10 - 20 de minute
Numărul copiilor: Jocul se
joacă cu de la 2 jucatori in sus
Obiective: dezvoltarea creativitatii si imaginatiei
Spaţiul de
joacă: în interior, la masa
Materiale necesare. fise cu forme geometrice
simple si creioane sau creioane colorate (carioci).
Pregătirea
jocului: Le spunem
copiilor regulile de joc cat mai clar.
Cum se joacă "Ce poţi crea
din următoarele forme?”
Copii primesc fise cu forme geometrice simple (cerc,
patrat, triunghi). Acestea trebuie sa deseneze cât mai multe figuri pornind de
la un cerc şi un pătrat. Daca au nevoie, pot primi mai multe
hartii de lucru. Participantii care desenează cele mai multe
imagini şi cu un grad de originalitate mai ridicat se consideră ca fiind
foarte creativi.
De exemplu, din cerc
putem face pestisor, cap de soricel, farfurie, ou, glob, mar,
minge, etc.
Din patrat putem face casuta, cutie
de cadou, geanta, plic, televizor, etc.
Cea mai gogonată
minciună
Vârsta
jucătorilor: De la 5 ani
Durata: 10 - 20 de minute
Numărul copiilor: Jocul se
joacă cu de la 2 jucatori in sus.
Obiective: dezvoltarea
creativitatii si imaginatiei, petrecerea timpului intr-un mod amuzant.
Spaţiul de
joacă: în interior, pe tren, in masina
Materiale necesare: cateva
imagini (ilustrate, colaje, etc.). fise si creioane sau creioane colorate
(carioci).
Pregătirea
jocului: Le spunem
copiilor regulile de joc cat mai clar.
Cum se joacă "Cea mai gogonată
minciună"
Copiii stau asezati intr-un cerc pe scaunele sau pe
covor. Daca mergem cu autocarul sau cu masina, pe locurile lor. Apoi pe rand fiecare,
enumera cât mai multe imposibilităţi. De
exemplu, să facă vaca ouă, să zboare porcul, sa danseze vaca balet, sa gateasca
pisica. etc
Mici
scriitori
Vârsta
jucătorilor: De la 6 ani in sus
Durata: 10 - 20 de minute
Numărul copiilor: Jocul se
joacă cu de la 2 jucatori in sus.
Obiective: dezvoltarea
creativitatii si imaginatiei
Spaţiul de
joacă: în interior
Materiale necesare: cateva
imagini (ilustrate, colaje, etc.); fise si creioane sau creioane colorate
(carioci).
Pregătirea
jocului: Le spunem
copiilor regulile de joc cat mai clar.
Cum se joacă "Mici
scriitori"
Li se arata copiilor 4-5 imagini si apoi li se cere sa alcătuiasca
povesti pornind de la acestea. Apoi fie ca le prezinta celorlalti fie se aduna
intr-un album cu povesti.
Varianta
de desenat - Copiii pot sa
exprime povestea prin desene.
Salata de
poveşti
Vârsta
jucătorilor: De la 5 ani in sus
Durata: 10 - 20 de minute
Numărul copiilor: Jocul se
joacă cu de la 2 jucatori in sus.
Obiective: dezvoltarea
atentiei, a creativitatii, amuzament
Spaţiul de
joacă: în interior
Materiale necesare: nu sunt
necesare (obtional, putem folosi imagini cu personaje din diferite povesti si
basme).
Pregătirea
jocului: Le spunem
copiilor regulile de joc cat mai clar.
Cum se joacă "Salata de
poveşti"
Animatorul începe
o poveste, după care se opreşte şi invită copiii să continue povestea într-un
mod original. Participantii trebuie sa creeze o poveste nouă prin
amestecarea personajelor şi evenimentelor din poveştile cunoscute, realizând un
nou fir narativ.
Varianta
Salata de povesti ilustrate - Copiii
sunt incurajati sa realizeze desene în care se întâlnesc personaje din basme/
poveşti diferite.
Clopotei de vant
din nasturi
Vârsta jucătorilor: De la 5 ani în sus
Durata: 30 minute
Numărul jucătorilor: Jocul se joacă cu de la
1 jucător în sus.
Obiective: dezvoltarea
abilitatilor artistice, atenţiei, invatarea culorilor si a formelor.
Spaţiul: în interior sau exterior
Materiale nececesare: nasturi
de diferite marimi si culori cu gauri (daca se poate, mai mari), ata groasa,
cordelina sau ata de pescuit, un carton sau o bucata de lemn moale.
Pregătirea jocului: Li se spun jucătorilor
regulile de joc.
Cum se joacă " Clopotei de vant din nasturi”
Mai intai ne pregatim suportul pe care
vor atarna "clopoteii". Apoi vom insira pe ata mai multi nasturi in
functie de marimea pe care dorim sa o avem. Apoi vom aplica la suport fiecare sir de nasturi. Si, iata, vom avea gata clopoteii...Ii putem folosi ca
si decor in camera sau pe balcon.
Portrete
vegetale
Vârsta jucătorilor: De la 6 ani în sus
Durata: 30 minute
Numărul jucătorilor: Jocul se joacă cu de la
1 jucător în sus.
Obiective: dezvoltarea
abilitatilor artistice, atenţiei, invatarea culorilor si a formelor.
Spaţiul: în interior sau exterior
Materiale nececesare: diferite
tipuri de legume (cartofi, morcovi, vinete, rosii, etc.), cutite care nu taie
tare, hartie A4, scobitori, seminte de fasole, lipici.
Pregătirea jocului: Li se spun jucătorilor
regulile de joc.
Cum se joacă " Portrete vegetale”
Mai intai fiecare copil se gandeste cam ce ar vrea sa
creeze ( fete amuzante sau animale, peisaje, etc.). Apoi isi aleg legumele cu
care doresc sa lucreze. Fiecare poate sa isi curete, sa isi taie legumele in
functie de ceea ce doresc sa faca iar apoi sa le aranjeze unele cu celelalte
unindu-le, folosindu-se de betele de scobitori sau de lipici. La final
fiecare isi aseaza opera de arta la expozitie si se poate face o sesiune de
prezentare pentru fiecare creatie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)